Blogroll

marți, 3 iulie 2012

Recenzie Limitele Spiritului de Richelle Mead

Limitele Spiritului e al 5-lea volum din seria Academia Vampirilor şi a apărut în anul 2010 la editura LEDA.
Cu ce să încep? Acum 5 minute am terminat cartea şi încă îs în stare de şoc. Nu m-am aşteptat la aşa ceva, mă aşteptam ca să fie mai soft( de parcă celelalte au fost soft). Când citeam mă tot gândeam cu avea să scape Rose cu basma curată după tot ce a facut şi cum o să repare tot. Pe parcursul cărţii te enervezi de CEL PUŢIN două ori şi o să vedeţi de ce.

Carte începe cu o scrisoare de la Dimitri pentru Rose în care o ameninţă că într-o zi o va prinde şi cu testele lui Rose pentru a deveni gardian, pe care le-a trecut cu brio. După ce relaţia lui Rose cu Adrian "îmbătrâneşte", Rose e dusă să îi cunoască păriţii lui Adrian şi în timp ce cinau apare şi regina Tatiana care nu o simpatiza pe Rose. Şi acuma vine partea 1: Rose, Lissa şi Eddie pleacă să îl elibereze pe unchiul Lissei, care a capturat-o acum 2 ani şi a fost trimis la închisoare, Victor, cu care fug în Las Vegas pentru a-l găsi pe fratele acestuia, Robert. Acesta deţinea o informaţie pe care o vroia Rose şi o obţine uşor. Află că dacă vrajeşti o ţepuşă de argint cu magia spiritului ( pe lângă celelalte 4) şi un utilizator al spiritului străpunge un strigoi, acesta va re-deveni dhampir/moroi. Când se întorc la Academia, desigur, toata vina cade pe umeri lui Rose şi e pedepsită cu un fel de "muncă în folosul comunităţii". Lissa împreună cu Christian pleacă într-o excursie la Curte unde Lissa e învăţată cum să se apere de un strigoi. Acolo are loc un atac de al strigoilor şi Lisa împreună cu Christian  sunt capturaţi de Dimitri şi după ce ajung trupele de salvare, Lissa reuşeşte să îi străpungă inima lui Dimitri cu o ţepuşă fermecată. Acesa "revine" la viaţa de dhampir, deşi nimeni nu e convins că e vindecat deşi e trecut printr-o mulţime de teste şi el refuză să o vadă pe Rose deoarece îi era prea ruşine de ce i-a făcut. Cartea se termină cu Rose acuzată de uciderea reginei Tatiana.

După ce am ajuns la faza cu "Rose închisă" tot făceam câte o pauză de relaxare, să nu risc să pun cartea pe foc. Şi desigur că finalul deschis m-a omorât dar spun cu cea mai mare încredere că acest volum e cel mai bun din serie. Acţiune peste acţiune de nici nu poţi să laşi cartea din mână. Genial! Din carte înveţi că, precum e şi în realitate, viaţa nu e corectă. Rose e arestată pe bănuieli,cu probe mult prea evidente. Richelle Mead, jos pălăria!

Am un citat care mi-a plăcut în mod special, din primul capitol, din scrisoarea lui Dimitri pentru Rose:
"Dacă tot trebuie să mori, măcar să fie de mâna mea."

Pozeeee:

Melodie:

Notă:
Previzualizaţi

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu