Blogroll

miercuri, 24 august 2016

Recenzie Harry Potter and the Cursed Child de Jack Thorne și John Tiffany

Acum câteva zile, am avut norocul să găsesc a 8-a poveste din universul Harry Potter la reducere și, normal că am profitat.
Harry Potter e una dintre serile mele preferate cu care am crescut și o să cresc toată viața. Dar, seria Harry Potter s-a terminat după Talismanele Morții.
The Cursed Child e un bonus și trebuie tratat ca un bonus.
Mă bucur că am aflat că J.K. Rowling nu a scris piesa înainte să încep să citesc cartea, lucru care își face simțită prezența.
O sa încep cu personajele, pentru că ele m-au deranjat cel mai tare.
*Îmi cer scuze, dar urmează spoilere, pentru că nu mă pot abține.*
Albus Potter, un răzgâiat pe care nu l-am suportat deloc pe tot parcursul lecturii. ”The cursed child” e un copil care nu poate să vadă nimic din cauză că orgoliul său imens îi blochează raza vizuală. Toate acțiunile sale sunt bazate pe tot ce Harry crede că nu e bine sau tot ce Harry nu vrea să facă. Relația dintre cei doi se deteriorează cu fiecare pagină pentru că Albus e un îngâmfat fără egal. Pentru cei care nu au citit cartea/recenzii, Albus, împreună cu Scorpius Malfoy, fură mașina timpului pentru a călători în trecut și a-l salva pe Cedric Diggory. Acțiune refuzată de Harry când Amos, tatăl lui Cedric îi cere să-l salveze.
Acesta fură un obiect de la Ministerul Magiei, călătorește de mai multe ori ilegal în timp, aproape distruge lumea și pedeapsa pe care o primește e ceea ce un elev ar primi dacă ar intra în Pădurea Interzisă pe furiș. Eu m-am gândit direct la Azkaban pe viață.
Îmi pare rău pentru Scorpius Malfoy, care, din păcate, cade în capcana Albus Potter. Scorpius mi s-a părut cel mai interesant personaj nou, cu o dramă adevărata în spate, nu ca și Albus care se frustra că ”nu primește noul iPhone”.
Cât despre Draco Malfoy, cartea mi-a afirmat tot ce am crezut despre el, și anume, că e cel mai laș personaj din toată seria. Draco se crede în continuare cel mai bun om din lume (un fel de Albus), tot ce face e pentru binele personal și trage tot timpul înspre calea care îi scapă fundul de la ridicatul de pe canapea. Când Scorpius a ajuns în lumea dominată de Voldemort, Draco, normal, era cel care tortura oamenii de rând. 
Hermione Granger nu seamană cu Hermione Granger, care era un personaj mult mai autoritar decât Hermione din noua piesă.
Cât despre Harry, ”the boy who lived” se lasă la un copil care tot ce are în cap e cum să facă pe victima. În locul lui l-aș fi dus de mânuță pe Albus la Azkaban. Dar, până la urmă așa e Harry, tot timpul îi pune pe ceilalți înaintea lui.
*****no more spoilers*****
Nu, nu am urât cartea!!! Povestea e chiar interesantă, doar că am urât personajul principal.
Acțiunea ne duce atât în lumea pe care o știam deja, dar ne arată și aspecte noi pe care le-am căutat atâta timp.
Pentru mine, the Cursed Child a fost un reminder că Harry Potter nu o să moară niciodată și că o să rămână cu mine pentru totdeauna.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu