Blogroll

miercuri, 30 noiembrie 2016

De ce nu mai postez

De mult am vrut să scriu acest articol, dar am tot sperat că nu o să fie cazul.
După cum probabil ați observat, nu am postat de mult timp pe blog sau pe pagina de facebook și ar fi cazul să spun și de ce.
Nu mai am aceeași pasiune pentru citit pe care o aveam acum câțiva ani. Nu mă simt încântat când un nou volum e publicat. Nu îmi pasă că am cheltuit nu știu câți bani pe o carte pe care nu am pus mâna după două zile.
Am încercat toate genurile posibile, autori și stiluri diferite și renunț după câteva capitole. Și prefer să nu îmi consum timpul într-un mod în care nu îmi aduce nicio satisfacție. Ultimele articole au strâns o grămadă de vizualizări și îmi pare rău că renunț acum când atâta lume părea interesată, dar prefer să nu mă mint pe mine, dar nici pe voi. Și mai important, nu vreau să mă prefac că am citit o carte și să inventez o opinie. Prefer să fac ceea ce simt că e corect, care, în momentul de față, e să nu mai citesc atât de mult.
Am realizat ”evoluția” prin care am trecut legat de citit. Am început cu fantasy, vampiri și vrăjitoare și nu mă atingeam de nimic altceva, după care am început să gust din mai multe stiluri, până când nu m-am mai atins de fantasy.
Datorită blogului am cunoscut atâtea persoane care au devenit foarte importante pentru mine, am învățat atât de multe lucruri și, până la urmă, am crescut și m-am maturizat printre articole.
Nu aș putea să fiu mai recunoscător partenerilor de-a lungul anilor, care m-au ajutat să cresc și să îmi dezvolt cea mai mare pasiune din viața mea și vreau să le mulțumesc din suflet tuturor celor care au susținut blogul.
Vreau să îi mulțumesc Juliei (Cărți cu Colți) care a fost stâlpul principal începând cu primul meu post și e persoana din cauza căreia blogul există și a supraviețuit atât de mult.
Și, desigur, vreau să vă mulțumesc vouă, tuturor. Celor care ați citit un articol, celor care ați fost aici încă de când vorbeam de Academia Vampirilor și ați rămas până acum și tuturor celor care au ”răsfoit! blogul.
Nu știu dacă prin asta îmi iau rămas bun pentru totdeauna, dar, pentru moment, simt că nu o să mai postez o perioadă.
Primul banner de pe blog, acum mulți ani!

miercuri, 24 august 2016

Recenzie Harry Potter and the Cursed Child de Jack Thorne și John Tiffany

Acum câteva zile, am avut norocul să găsesc a 8-a poveste din universul Harry Potter la reducere și, normal că am profitat.
Harry Potter e una dintre serile mele preferate cu care am crescut și o să cresc toată viața. Dar, seria Harry Potter s-a terminat după Talismanele Morții.
The Cursed Child e un bonus și trebuie tratat ca un bonus.
Mă bucur că am aflat că J.K. Rowling nu a scris piesa înainte să încep să citesc cartea, lucru care își face simțită prezența.
O sa încep cu personajele, pentru că ele m-au deranjat cel mai tare.
*Îmi cer scuze, dar urmează spoilere, pentru că nu mă pot abține.*
Albus Potter, un răzgâiat pe care nu l-am suportat deloc pe tot parcursul lecturii. ”The cursed child” e un copil care nu poate să vadă nimic din cauză că orgoliul său imens îi blochează raza vizuală. Toate acțiunile sale sunt bazate pe tot ce Harry crede că nu e bine sau tot ce Harry nu vrea să facă. Relația dintre cei doi se deteriorează cu fiecare pagină pentru că Albus e un îngâmfat fără egal. Pentru cei care nu au citit cartea/recenzii, Albus, împreună cu Scorpius Malfoy, fură mașina timpului pentru a călători în trecut și a-l salva pe Cedric Diggory. Acțiune refuzată de Harry când Amos, tatăl lui Cedric îi cere să-l salveze.
Acesta fură un obiect de la Ministerul Magiei, călătorește de mai multe ori ilegal în timp, aproape distruge lumea și pedeapsa pe care o primește e ceea ce un elev ar primi dacă ar intra în Pădurea Interzisă pe furiș. Eu m-am gândit direct la Azkaban pe viață.
Îmi pare rău pentru Scorpius Malfoy, care, din păcate, cade în capcana Albus Potter. Scorpius mi s-a părut cel mai interesant personaj nou, cu o dramă adevărata în spate, nu ca și Albus care se frustra că ”nu primește noul iPhone”.
Cât despre Draco Malfoy, cartea mi-a afirmat tot ce am crezut despre el, și anume, că e cel mai laș personaj din toată seria. Draco se crede în continuare cel mai bun om din lume (un fel de Albus), tot ce face e pentru binele personal și trage tot timpul înspre calea care îi scapă fundul de la ridicatul de pe canapea. Când Scorpius a ajuns în lumea dominată de Voldemort, Draco, normal, era cel care tortura oamenii de rând. 
Hermione Granger nu seamană cu Hermione Granger, care era un personaj mult mai autoritar decât Hermione din noua piesă.
Cât despre Harry, ”the boy who lived” se lasă la un copil care tot ce are în cap e cum să facă pe victima. În locul lui l-aș fi dus de mânuță pe Albus la Azkaban. Dar, până la urmă așa e Harry, tot timpul îi pune pe ceilalți înaintea lui.
*****no more spoilers*****
Nu, nu am urât cartea!!! Povestea e chiar interesantă, doar că am urât personajul principal.
Acțiunea ne duce atât în lumea pe care o știam deja, dar ne arată și aspecte noi pe care le-am căutat atâta timp.
Pentru mine, the Cursed Child a fost un reminder că Harry Potter nu o să moară niciodată și că o să rămână cu mine pentru totdeauna.




sâmbătă, 4 iunie 2016

De ce nu postez mai nimic despre Harry Potter and the Cursed Child

Înainte să încep, vreau să menționez că sunt un mare fan al seriei și că iubesc tot ce ține de HP ( minus Dolores Umbridge și minus Draco).
Nu știu dacă ați auzit, dar, în curând, o să avem parte de Harry Potter and the Cursed Child, care reprezintă ”a 8-a parte” a serieri, acțiunea petrecându-se peste 19 ani și, cred, se focalizează pe Albus Potter, fiul lui Harry și Ginny.
Ca să fiu sincer, nu sunt prea încântat și nu datorită faptului că nu o să fie o ecranizare și ca singura posibilitate, la momentul de față, e să mergem toți fanii în UK. Normal, daca aș avea șansa, nu aș sta pe gânduri.
Nu acord prea multă atenție din mai multe motive, dar cel mai important e că seria Harry Potter s-a terminat cu al 7-lea volum. Tot ce o să urmeze după sunt lucruri trase de păr, făcute pentru bani (nu vreau să fiu rău). Nu mă prea interesează ce o să le vină de hac personajelor, pe cine trebuie să învingă etc. Dacă Harry Potter l-a putut omorâ pe Știți-Voi-Cine, cred că un trol sau orice o să apară în noua parte nu poate să-l facă pe eroul nostru preferat să se ridice de la televizor.
Lucrurile acestea mi se par destul de false și de-asta spun că sunt făcute pentru bani.
E același lucru care s-a întâmplat cu X-men. În primele 3 filme se chinuie să îl învingă pe Magneto, dar, în a 6-a parte, care se petrece cu nu știu câți ani în urmă, reușesc să oprească sfârțitul lumii. Cut the crap.
Un alt lucru pe care l-am observat legat de Cursed Child e că Hermione e negreasă și că toată lumea face scandal că de ce fanii se plâng că e negreasă. *puteți să credeți orice, dar numai rasist nu sunt!!!!!!!!!!!!!!*
Normal că se plâng fanii dacă schimbă un personaj radical. Și, înainte să mă judecați, vreau să menționez că vorbesc de aceleași persoane care au făcut atâtea mofturi despre PISICA lui Prim din Seria The Hunger Games (din primul film), pentru că nu semăna cu cea din carte, până când chiar au schimbat-o.
Dacă fanii erau nervoși că o pisică aveam mai multă blană lângă rechea stângă în carte, iar în film avea mai multă blană lângă urechea dreaptă, mi se pare normal că se revoltă dacă schimbă complet un personaj.
Dacă era de la început negreasă, era perfect! 
Și ultimul lucru, de ce exact copilul lui Harry? Dintre toți copiii, fix fiul său o să pățească ceva.
Nu vreau să fiu un hater și, cum am mai spus, aș plăti bani buni să văd sceneta, dar nu pentru că am așteptat-o toată viața, ci pentru că iubesc seria și nu aș putea rata ocazia.
Poze cu actorii/personajele:

Ron, Hermione și Rose Granger-Weasley

Draco și Scorpius Malfoy

Harry, Albus și Ginny Potter

sâmbătă, 21 mai 2016

De ce urâm Twilight?

Astăzi vreau să vorbesc despre un subiect sensibil pentru noi toți. Seria Amurg/Twilight de Stephanie Meyer. 
Când a apărut primul film, toată lumea a lua-o razna. Tot ce voiam era să citim gânduri, să ne îndrăgostim de un vampir sau să ne sclipească pielea.
Însă, după ani de la lansare, majoritatea fanilor au ”murit” și cam toți urâm, într-un fel sau altul, seria.
Și într-o zi m-am întrebat de ce urăsc Twilight până la urmă? 
Cea mai tristă parte e că nu mi-a venit nicio idee.
Twilight Saga. @fightfortwilight Instagram photos | Websta: Am întrebat mai multă lume ce probleme au cu această serie, iar aici sunt unele dintre idei:
- Imaginea filmului este foarte proastă, sau in alte cuvinte, foarte prost filmat. Din punctul meu de vedere e foarte adevărat. M-am uitat la prima parte acum o lună și ceva și m-a durut inima o dată la trei minute. 
- Bella.
- Duma mea preferată: ”Adevărul e că nu mi-a plăcut niciodată”. Yeah right!
- Sau: ”Nu am nimic cu această serie”. Yeah right!
- Se axează pe cele mai plictisitoare personaje. Adevărul e că toate personajele secundare au povești de zeci de ori mai interesante decât Edward și Bella.
- Nu știu.
Poată că până la urmă nu urâm seria Twilight. Dar, lumea are dreptate. Dacă ne axăm doar pe ecranizare, pentru mine a fost o tortură să stau aproape 2 ore să văd primul film, care e atât de fals și de prost jucat și filmat.
Cărțile chiar se axează pe cea mai proastă poveste și puteau să scoată ceva mult mai interesant.
Dar, până la urmă, pentru mine, totul a început cu Amurg. Altfel nu aș fi citit și acest blog nu ar fi existat, deci sunt recunoscător. 

vineri, 29 aprilie 2016

”Nu judeca o carte după copertă”

Recent, am văzut un video în care Lavinia Călina a mărturisit care e coperta ei preferată dintre cele patru pe care ”le are” și mi-a venit o idee. Cum reacționează un autor dacă nu îi convine ce copertă a primit cartea la care a muncit? O să țină cont publicul de aceasta?
Și așa am ajuns la faimoasa ”Nu judeca o carte după copertă”.
Mi-am dat seama că eu, de obicei, judec o carte după copertă. Primul lucru care îmi sare în ochi e ilustrația de pe copertă, care îmi afectează experiența cu romanul respectiv, într-un fel sau altul. Și, înainte să mă judecați, de câte ori nu am văzut cum se revoltau cititorii când o editură schimba coperta originală, deși arăta bine.
Când nu știu ce să citesc, sau vreau să cumpăr o carte și nu am nicio idee, intru pe goodreads și tot selectez câte o carte cu o copertă care mi s-a părut interesantă, după care citesc descrierea și aleg ce vreau sa citesc.
La fel și într-o librărie. Nu mă apuc să citesc fiecare descriere, ci caut o copertă drăuță, după care decid dacă mi-ar plăcea sau nu,
Nu zic că e corect/bine ce fac, dar nu consider nici că e ceva rău pentru că, dacă am auzit de un roman că e foarte bun sau e stilul meu sau a fost pur și simplu o recomandare care mi s-a părut interesantă, nu mă interesează coperta.
Exemplu: seria Happy Potter, care, să fim serioși... se putea mai bine.
Până la urmă, nu judec o carte după copertă, dar, de multe ori aș alege o copertă bună.

miercuri, 2 martie 2016

8 lucuri despre cărți și despre citit pe care probabil nu le știai




  1. Persoanele care citesc sunt de două ori și jumătate mai puțin dispuse să fie diagnosticate cu sindromul Alzheimer.
  2. În cartea Călătoriile lui Gulliver de Jonathan Swift se vorbește despre niște luni care se învârt în jurul lui Marte. lucru menționat cu 100 de ani înainte ca oamenii de știință să descopere acest fapt. 
  3. În aceeași carte apare pentru prima dată cuvântul ”yahoo”.
  4. Seria Harry Potter de J.K. Rowling este seria care a fost cerută să fie interzisă de cele mai multe ori din cauza plângerilor pe teme religioase. 
  5. Cea mai lungă frază tipărită se găsește în cartea Mizerabilii de Victor Hugo și are 823 de cuvinte (ediția originală).
  6. Cele mai citite cărți din lume sunt Biblia, Quotations from Chairman Mao Tse-Tung și seria Harry Potter de J.K. Rowling.
  7. Una dintre cele mai ciudate întâmplari care a dus la interzicerea unei cărți s-a întâplat în Rusia, în anul 2009. Un ofițer senior a fost prins ca deținea o poză cu Winnie the Pooh în haine acoperite semnul svasticii, lucru care a dus la interzicerea cărții pentru copii.
  8. Vladimir Nabokov a scris Lolita pe notecards.

vineri, 26 februarie 2016

Riot!Books la BRIT Awards

Prin Octombrie, cand am aflat ca BRIT Awards se vor tine la O2 Arena, mi-am promis ca voi face tot posibilul sa incer sa ajung si eu la eveniment.Bilete pentru show nu am reusit sa mai gasesc, dar covorul rosu este, in mare parte din timp, gratuit pentru public, deci m-am inarmat cu extrem de multa rabdare si pantofi comozi si I did the thing.
Am ajuns la arena pe la 1:30, desi toata treaba incepea la 4:30. Era chiar destul de tarziu pentru evenimentele de genu, dar am zis sa imi incerc norocul.Si am avut noroc!Dupa ce mi-am ridicat bratara de acces in zona publica, am intrat la intamplare in prima zona pe care am vazut-o.Spre norocul meu, era destul de libera, si era chiar la sfarsitul partii publice a covorului rosu, langa intrarea principala in arena.Nu am reusit sa ma strecor in primul rand, dar am fost in al doilea, un loc suficient de bun pentru poze.

Aviz celor care au in gand sa mearga la eventimente de genu.Pregatiti-va pentru impins, coate, daramat si tipete.Am vanatai pe maini si pe spate de la cat de intens a fost si nici la festivaluri ca Untold sau Summer Well nu a fost atat de brutal.
In jurul orei 3:30 presa a inceput sa se pregateasca.Toata lumea vede interviuri, poze, filmari si stim ca sunt echipe intregi in spatele evenimentelor de genul, dar nu am realizat niciodata cat de multe persoane sunt implicate doar intr-un segment al intregului show.
Nu o sa mint, o mare parte a motivatiei mele de a merge a fost sa ii vad pe baietii din One Direction, una din trupele mele preferate, dar discutand cu oamenii (fetele ca sa fiu sincera) din jurul meu, 90% erau acolo pentru Justin Bieber. Sigur, One Direction, Rihanna, Adele, erau nume importante pe lista lor, dar Justin era motivul pentru care unele fete venisera chiar din alte tari sau alte orase. La 4:30, echipa de la O2 a inceput sa imparta niste mici pancarde cu emojis cu fetele unora dintre artisti sau Youtubers, printre care The Weekend, Justin Bieber, James Bay, Little Mix, Dan and Phil, Adele etc. Eu am reusit sa iau doua, unul cu Justin si unul cu Little Mix, dar pe cel cu Justin i l-am dat unei fete care era fana infocata si nu prinsese, dar l-am pastrat pe cel cu Little Mix.I really love them.

Primii sositi pe covorul rosu (din ce am observat eu, ar fi putut sa mai soseasca cineva, dar e foarte posibil sa nu fi observat sau recunoscut) au fost Dan si Phil. Sunt doi Youtubers pe care ii ador de cativa ani buni si sa ii vad la 1 metru distanta, a fost foarte surreal.Phil a reusit cumva sa darame statuia simbolului Brits, un moment 100% Phil Lester in care toata lumea a inceput sa chicoteasca. Au fost extrem de amuzanti si exact Dan si Phil pe care ii stiu de pe Youtube, au semnat o multime de autografe, au facut poze si au ras cu noi.Dupa Dan si Phil, lucrurile au escaladat foarte repede.O multime de artisti pe care nu ii cunosc, prezentatori TV si Youtubers au venit in urmatoarea jumatate de ora.Notabil ar fi James Bay, un artist care, spre surprinderea mea, este extrem de indragit chiar si de fanii straini.

 Jamie Campbell Bower (primul nostru Jace in City of bones, filmul si actual vocalist/chitarist in formatia Counterfeit) a ajuns in acelasi timp cu Henry Cavill (Superman), si (spre surprinderea tuturor celor prezenti) cu cateva minute inaintea lui Louis Tomlinson si Liam Payne (One Direction). Jamie a semnat cateva autografe, Henry a intrat direct in zona destinata interviurilor.


















Baietii din One Direction (half direction cum glumea toata lumea cand au realizat ca Harry Styles si Niall Horan nu vor participa) au fost extrem de generosi cu fanii, s-au oprit pentru a face poze, au semnat autografe, au ras si au glumit cu fanii.Absenta celorlalti doi membri a fost un prim let down pentru o multime de fani (eu stiam diainte sa plec de acasa pentru ca Tumblr) si multi au plecat dupa ce Liam si Louis au intrat in zona de interviuri.Nu stiu daca a fost o coincidenta sau nu, avand in vedere cat de devreme au ajuns desi sunt A-list celebrities (care in mod normal vin ultimele), dar totul a devenit mult mai liber dupa ce ei au intrat inauntru.Pentru aproximativ jumatate de ora am pierdut sirul persoanelor care au intrat, o multime de vedete autohtone sau de peste ocean, dar care nu s-au oprit sa intalneasca fanii.



Little Mix au fost urmatoarele in lista de vedete pe care le stiam si eu, si desi nu au putut sa se opreasca pentru fan service, au avut un interviu in dreptul locului unde eram asezata si au fost foarte dulci si entuziasmate pentru noul lor turneu mondial.




Adele a fost o surpriza placuta.Nu doar ca s-a oprit aproape la fiecare fan care i-a cerut asta, dar a fost extrem de incantata cand un baiat a inceput sa cante (foarte foarte ragusit si pe langa ton) Someone like you. Se vede cat de mult ii pasa de fanii ei si chiar daca the security guard o incuraja sa termine mai repede, a avut grija ca fiecare fan sa stie cat de mult ii apreciaza.O iubesc pe Adele de multa vreme, dar momentul asta mi-a cimentuit respectul pentru ea.

 

A urmat un alt val de Youtubers, mai cunoscuti de data asta, printre care Jim Chapman (surprinzator fara sotia Tanya Burr) si Caspar Lee (surprinzator cu un alt prieten decat Joe Sugg).Ceea ce imi cel mai mult la Youtubers atunci cand intalnesc fanii este ca stiu cum sa se foloseasca de camerele care le sunt date (fie telefoane, fie aparate). Fac poze clare, se filmeaza si se vede ca asta este un mediu cu care sunt obisnuiti.






















Baiatul care mai devreme ii canta lui Adele a avut un nou moment in care a stralucit atunci cand Lana del Rey a sosit si, pentru a-i atrage atentia, a inceput sa strige cat il tineau plamanii "Lana del Slay". Probabil cand a fost dezamagit atunci cand Lana i-a facut doar cu mana si s-a grabit inauntru.

Rihanna a fost un moment stralucitor, pentru ca cu cateva ore in urma fusesera lansate articole care confirmau faptul ca ea si-a anulat momentul artistic si nu va mai ajunge la show.Desi nu s-a oprit decat pentru cateva autografe si poze cu o mana de fani norocosi, starea de spirit a multimii a primit un nou kickstart.

In momentul de fata, toata lumea il astepta pe Justin.Mai erau 45 de minute pana ce usile se inchideau pentru fani, deci covorul rosu era pe sfarsite.Justin postase pe unul dintre conturile de social media ca este in drum spre BRITs si fanii ii strigau numele incontinuu.Spre dezamagirea lor, Cheryl Cole a fost cea care a "inchis" covorul rosu, dupa sosirea ei, fotografii si presa plecand inauntru.
Multi fani au inceput sa planga si au fost dezamagiti cand au aflat ca Justin era deja in backstage, aparent jucand ping pong cu niste prieteni.
In concluzie, BRITs a fost o experienta dureroasa pentru corpul meu :)) dar care merita repetata.Vibe-ul multimii, privirile exasperate pe care i le arunci persoanei de langa tine cand cineva incepe sa impinga fara motiv, intelegerea pe care o gasesti pe chipul ei, dar mai ales oportunitatea de a vedea persoane pe care le admiri, merita toate vanataile si durerile de picioare din lume.