De ce nu mai postez

De mult am vrut să scriu acest articol, dar am tot sperat că nu o să fie cazul.
După cum probabil ați observat, nu am postat de mult timp pe blog sau pe pagina de facebook și ar fi cazul să spun și de ce.
Nu mai am aceeași pasiune pentru citit pe care o aveam acum câțiva ani. Nu mă simt încântat când un nou volum e publicat. Nu îmi pasă că am cheltuit nu știu câți bani pe o carte pe care nu am pus mâna după două zile.
Am încercat toate genurile posibile, autori și stiluri diferite și renunț după câteva capitole. Și prefer să nu îmi consum timpul într-un mod în care nu îmi aduce nicio satisfacție. Ultimele articole au strâns o grămadă de vizualizări și îmi pare rău că renunț acum când atâta lume părea interesată, dar prefer să nu mă mint pe mine, dar nici pe voi. Și mai important, nu vreau să mă prefac că am citit o carte și să inventez o opinie. Prefer să fac ceea ce simt că e corect, care, în momentul de față, e să nu mai citesc atât de mult.
Am realizat ”evoluția” prin care am trecut legat de citit. Am început cu fantasy, vampiri și vrăjitoare și nu mă atingeam de nimic altceva, după care am început să gust din mai multe stiluri, până când nu m-am mai atins de fantasy.
Datorită blogului am cunoscut atâtea persoane care au devenit foarte importante pentru mine, am învățat atât de multe lucruri și, până la urmă, am crescut și m-am maturizat printre articole.
Nu aș putea să fiu mai recunoscător partenerilor de-a lungul anilor, care m-au ajutat să cresc și să îmi dezvolt cea mai mare pasiune din viața mea și vreau să le mulțumesc din suflet tuturor celor care au susținut blogul.
Vreau să îi mulțumesc Juliei (Cărți cu Colți) care a fost stâlpul principal începând cu primul meu post și e persoana din cauza căreia blogul există și a supraviețuit atât de mult.
Și, desigur, vreau să vă mulțumesc vouă, tuturor. Celor care ați citit un articol, celor care ați fost aici încă de când vorbeam de Academia Vampirilor și ați rămas până acum și tuturor celor care au ”răsfoit! blogul.
Nu știu dacă prin asta îmi iau rămas bun pentru totdeauna, dar, pentru moment, simt că nu o să mai postez o perioadă.

Primul banner de pe blog, acum mulți ani!