Leigh Bardugo a reusit ceva ce multi scriitori incearca sa creeze, dar putini reusesc: a reusit sa construiasca un antagonist pe care pe cat de mult il urasti, pe atat de mult il iubesti.Intunecatul este unul dintre cele mai sinistre si mai complicate personaje pe care le-am intalnit in ultima vreme.Nu pot sa explic ce este atat de fascinant la el, dar pur si simplu nu te poti abtine sa nu tanjesti dupa scenele cu el.Cartea are un ritm alert care nu te lasa sa respiri inca de la primele pagini.Nu doar atinge nivelul epic al primei carti, dar il si depaseste.Este una din acele povesti unde ai o teorie despre ce o sa se intample si peste 30 de pagini ai vreo 6 revelatii despre poveste si teoriile iti sunt complet spulberate.
Alina si Mal au reusit sa treaca Marea Adevarata pana in Novyi Zem, dar nimic nu e atat de simplu incat lucrul asta sa dureze.Curand Intunecatul se intoarce si cursa unul impotriva celuilalt si pentru amplificatoare reincepe.
Trebuie sa recunosc ca partea mea preferata a cartii a fost Nikolai.Sarcastic, elegant si inteligent, da un deliciu aparte cartii.Pot sa spun cu mana pe inima ca este personajul meu preferat din toata trilogia si sper din toata inima sa supravietuiasca cursei nebune in care s-a angajat.Nu vreau sa dau prea multe detalii pentru ca incerc sa nu dau spoilere, dar finalul m-a facut sa vreau sa dau cu cartea de toti peretii si sa tip la deciziile proaste ale anumitor personaje.
Alina incepe sa simta greutatea destinului sau si incepe sa se inchida in ea, sa se lase prada vocilor care o indeamna sa puna un zid intre ea si lume.De multe ori ele au glasul Intunecatului si o fac pe Alina sa se indoiasca de tot ce este in jurul ei.Chiar si de Mal.Desi Mal o iubeste pe Alina lucrurile devin foarte complicate pentru cei doi.Sfarsitul cartii este un adevarat cliffhanger care te face sa innebunesti si sa doresti cu disperare ultima carte a trilogiei, pentru ca sincer, nu pot sa imi dau seama cum o sa iasa din situatia asta.
Nota: 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu