În primul rând, vreau să vă mulțumesc și să felicit pentru creativitate! Am decis, împreună cu colega mea, Cristina, câștigătorii.
Înainte să-i anunț, am avut probleme cu două concurente, care au spus că nu au putut să posteze comentarile și mi le-au trimis pe privat.
Felicitari tuturor!
Câștigătorii sunt:
De 19 ori Katherine-Maria Avram
Jumătatea Rea-Mihaela Mureșan
Vă rog, în maxim 7 zile, să-mi trimiteți adresele complete printr-un email la adresa bogdanoprea3@gmail.com.
Maria Avram:
La trei luni DG viata isi formase deja o rutina.Inca
mergeam la grupul de sprijin, iar apoi il conduceam pe Isaac acasa unde ne
jucam pe cosola lui.Computerul inca nu putea sa recunoasca comenzile legate de
Gus.Nici noi nu puteam sa le intelegem prea bine.
Capsasem scrisoarea de la Gus la sfarsitul lui "O
durere suprema" astfel ca de fiecare data cand o reciteam (din ce in ce
mai des in ultima vreme) imi aminteam de cuvintele lui.Asta nu inseamna ca in
mod normal nu imi aminteam de el.Aveam tendinta sa caut telefonul ca sa ii spun
despre noile melodii de la Hectic Glow sau sa ii citesc mailurile pe care le
schimasem cu Lidewij in ultima perioada, dar stiam ca era in zadar.Pana si
mesajul robotului fusese sters.Incet, dar sigur semnele lui Augustus Waters din
lumea asta dispareau, iar eu incercam din rasputeri sa opresc asta.Inca dormeam
in tricoul lui cand m-am trezit din cauza unei dureri puternice in piept.Nu era
ca nimic din ceea ce am simtit pana atunci.Daca moartea lui Gus fusese zecele
meu, asta era un 11.Am strigat dupa mama, dar deja simteam cum mi se intuneca
vederea.Mama dadu de perete usa camerei mele, disperata sa ajunga la mine, in timp
ce tata plangea in telefon sunand la salvare.
-Mama, am spus
eu, nu uita sa...
Mihaela Mureșan
Eram în mașină și o așteptam pe mama care a rămas să
vorbească cu doctorul. Am văzut-o ieșind din spital și când a intrat în mașină
am observat că ochii îi erau umezi. Uram să le fac asta și mă uram pentru acest
lucru.
Câteva zile mai târzie, am auzit-o țipând, și panicată, am
fugit spre bucătărie. Știam că urmam să mor, dar îmi era foarte frică. Plângea,
dar zâmbea.
S-a uitat la mine și mi-a spus.
-Ți-a dispărut cancerul draga mea, iar doctorul spune că în
câteva luni o să ai o viață perfect normală.
Nu am terminat de procesat și am izbucnit în plâns, ea m-a
luat în brațe și am stat așa mult timp.
Viața îmi mergea tot mai bine, mă simțeam tot mai bine,
mergeam din ce în ce mai rar la spital și urma să am un frate sau o soră.
Era o zi călduroasă și eu stăteam în fața casei, pe cealaltă
parte a străzii. Mama a ieșit urlând.
-O să fie băiețel! Gus jr.!
Fără să gândesc, m-am ridicat și m-am îndreptat spre ea,
când aceasta a zbierat panicată, iar când m-am întors, 2 faruri se îndreptau cu
mare viteză spre mine, la mai puțin de un metru.
Dar refuzam să mor.
Îmi cer scuze de deranj... dar, am întârziat 15 minute... Am văzut târziu articolul și.... nu mi-ați mai luat în considerare comentariul, nu?
RăspundețiȘtergereBa da! Nu suntem chiar asa de stricți:D
ȘtergereOh, am înțeles. Mulțumesc pentru răspuns.
RăspundețiȘtergereFelicitari, castigatoarelor! :)
RăspundețiȘtergere