Recenzie Numele Vantului de Patrick Rothfuss

Pentru mine exista o diferenta intre cartile care imi plac, cartile pe care la iubesc si cartile care sunt atat de bune incat mintea mea o sa ramana prinsa in lumea lor chiar si dupa cativa ani de cand le-am pus jos.Numele vantului este absolut indiscutabil in ultima categorie.Nici nu imi vine sa cred ca vorbesc despre o singura carte.Cand ma uit inapoi, simt ca am citit vreo 3-4 carti, nu doar una, si asta nu se datoreaza faptului ca are 800 de pagini, ci pentru ca povestea e atat de complexa si de dinamica si personajul principal trece prin atat de multe lucruri incat imi iti vine greu sa crezi ca e doar o singura carte.Plus ca lumea din "Cronicile ucigasului de regi" este mult mai apropiata de a noastra decat majoritatea lumilor fantasy atat prin felul de a fi al personajelor, cat si prin lumea in sine care este mult mai evoluata decat altele.
Si totusi, lucrul care m-a impresionat cel mai mult la povestea lui Rothfuss este cat de bine structurata este aceasta lume a lui.De la cantele pentru copii, la banii din diferite regate, la sarbatori anuale, la traditii populare, la modul in care magia este introdusa, totul este clar, are legatura si mai mult de atat, are sens.Am citit multe carti fantasy in care conceptul lumii era ori greu de urmarit, ori foarte sec si deloc (sau prea putin) explicat pe parcursul seriei.Eram doar pe la pagina 100 si deja incepeam sa inteleg cum sta treaba.Si asta se datoreaza muncii intense a autorului.Am auzit undeva ca Rothfuss a scris absolut toata povestea inainte sa publice primul roman si din cauza asta totul este asa de fluid.Si nu doar atat, si-a petrecut urmatorii 7 ani revizuind lumea si povestea inainte sa trimita primul volum la un agent si inca 4 ani de la aparitia volumului 1 pana la aparitia volumului 2, timp in care a revenit asupra povestii iar si iar si iar.La 3 ani de la aparitia volumului 2 inca nu se stie nimic despre ultimul volum din serie, doar un post prin care Rothfuss spune ca inca mai are de muncit la el pentru ca pana acum simte ca este o carte de doar 3.5 din 5.Deci sunt destul de indreptatita sa spun ca despre orice poti sa te plangi despre cartea asta, dar nu de faptul ca nu are sens.
Revenind, primele 30 de pagini sunt putin confuze si recunosc ca abia am trecut prin ele, dar ma bucur atat de mult ca nu am renuntat!Odata ce Kote incepe sa isi spuna povestea, cartea se schimba la 180 de grade.E ca atunci cand intrii intr-o casa si holul e intunecat, dar odata ce treci de el te trezesti intr-un fucking palat.Vocea lui Kvothe e atat de puternica si placuta si amuzanta incat nu ai cum sa nu fii atras instantaneu in poveste.Iar povestea in sine este mai mult decat incredibila.Daca as incerca sa o descriu ar fi ceva de genu Game of thrones intalneste Circul Noptii, Oliver Twist, Harry Potter si totusi nu are nimic in comun cu ele, decat un vibe care te duce cu gandul la cartile mai sus mentionate.Personajele sunt atat de bine conturate si atat ele cat si situatiile in care sunt puse sunt atat de realiste, un alt lucru pe care l-am apreciat enorm.Chiar si Kvothe spune de multe ori ca "daca aceasta era o poveste" etc etc, dar totul se intampla pe dos.
Situatiile in care Kvothe se baga sunt de cele mai multe ori o combinatie de seriozitate si hilaritate.Un alt mare plus este faptul ca mereu se intrezareste o speranta pentru el.Chiar si in cele mai grave situatii, simti ca o sa poate trece peste.Incaseaza lovitura peste lovitura cu o demnitate de speriat si m-am gasit atat de atasata de el, pana in punctul in care imi doream sa pot sa intru in poveste si sa il ajut, lucru care nu mi s-a mai intamplat de mult timp (oke, nu pun la socoteala City of heavenly fire pentru ca de seria aia m-am apucat acum cativa ani).
Presimt deja ca dupa ce o sa termin si cartea a doua o sa intru in sevraj si nu o sa pot sa imi scot povestea asta din cap si pot sa spun ca 100% o sa recomand asta oricarei persoane care ma intreaba de ce carte ar trebui sa se apuce.La nici un sfert de carte am adaugat seria asta la lista de carti pe care le ador, iar dupa ce am terminat-o am ridicat-o la lista de carti "de suflet".E un must must must must read!

Citate:

“I wanted to tell her that she was the first beautiful thing I had seen in three years. That the sight of her yawning to the back of her hand was enought to drive the breath from me. How I sometimes lost the sense of her words in the sweet fluting of her voice. I wanted to say that if she were with me then somehow nothing could ever be wrong for me again.”

“Words are pale shadows of forgotten names. As names have power, words have power. Words can light fires in the minds of men. Words can wring tears from the hardest hearts. There are seven words that will make a person love you. There are ten words that will break a strong man's will. But a word is nothing but a painting of a fire. A name is the fire itself.” 

“Music is a proud, temperamental mistress. Give her the time and attention she deserves, and she is yours. Slight her and there will come a day when you call and she will not answer. So I began sleeping less to give her the time she needed.”

Nota: