Blogroll

luni, 12 august 2013

Recenzie Mare Tranquillitatis de Katja Millay


Nominalizată la categoria
CEA MAI BUNĂ CARTE PENTRU YOUNG ADULT ȘI NEW ADULT
a anului 2012, pe GOODREADS
Un MUST-READ pentru iubitorii genului Young, New și Mature Adult Traducere de Adrian Deliu
EPICA/Young Adult/+16 ani/Contemporary Fiction/love story/dramă
Trăiesc într-o lume lipsită de magie sau de miracole. Un loc unde nu există clarvăzători sau metamorfi, nici îngeri, nici băieți cu puteri supraomenești care să te salveze. Un loc unde oamenii mor și muzica se dezintegrează, și viața e nașpa.
N-AM MAI ROSTIT O VORBĂ DE FAȚĂ CU VREO ALTĂ PERSOANĂ DE 425 DE ZILE.
Îmi detest mâna stângă. Detest s-o privesc. O detest când îmi şovăie, şi tremură, şi-mi aminteşte că identitatea mea s-a dus. Dar o privesc chiar şi-aşa, pentru că, totodată îmi aminteşte şi că o să-l găsesc pe băiatul care mi-a luat totul. O să-l omor pe băiatul care m-a omorât, iar când o să-l omor, o s-o fac cu mâna mea stângă.
Fostul copil-minune al pianului, Nastya Kashnikov, își dorește două lucruri: să treacă prin anii de liceu fără să i se afle trecutul și să-l facă pe băiatul care i-a răpit totul – identitatea, spiritul, dorința de a trăi – să plătească pentru asta.
Povestea lui Josh Bennett nu e un secret: toți cei pe care i-a iubit au fost luați din viața lui, iar acum, ajuns la vârsta de șaptesprezece ani, nu i-a mai rămas nimeni.
Acum, tot ce vrea este să fie lăsat în pace, iar cei din jur îi îngăduie acest lucru, fiindcă atunci când numele îți devine sinonim cu moartea, toți tind să păstreze distanța. Toți, în afară de Nastya, misterioasa nouă colegă de școală, care tot îi apare în cale și nu pleacă până când nu i se infiltrează în toate aspectele vieții. Dar, cu cât o cunoaște mai bine, cu atât mai enigmatică i se pare.
Mare Tranquillitatis este o lectură complexă, bogată, intensă, cu o narațiune genial construită despre un tânăr singuratic și o tânără fragilă emoțional și despre miracolul celei de-a doua șanse.


     Te-ai gândit cum e să mori? Eu nu... cel puţin până ce am început să citesc Mare Tranquillitatis. Ca să vă puteţi imagina mai bine cum e cartea, o să încerc să o descriu printr-un peisaj. Imaginaţi-vă un câmp cu flori, colorat, plin de viaţă şi vesel. Încet încet, soarele începe să fie acoperit de nori gri până ce nu mai rămână nicio urmă de vreo rază de soare. Începe încet să picure, până se ajunge la o furtună puternică care începe să distrugă tot. După ce se linişteşte furtuna şi soarele iese din nori, câmpul e distrus, toate florile sunt distruse şi smulse şi nicio culoare nu mai e vizibilă. Aşa e şi viaţa Nastyei.
    
    Acţiunea e centrată pe Nastya, o fată de 17 ani care are o pată neagră în trecut. După un an de la  un accident, Nastya a încetat să mai vorbească cu oricine.  Recent mutată într-un nou oraş, ea se împrieteneşte cu doi băieţi, Josh şi Drew. Dar relaţia lor de prietenie nu e una normală. Nimeni nu îi cunoaşte secretele, nimeni nu îi cunoaşte familia şi nimeni nu o cunoaşte pe ea. Relaţia dintre ea şi Josh începe să se schimbe de la una prietenească, la ceva mai mult. Ca să fie tot tacâmul complet, Josh nu e lipsit de vicii şi Nastya află că el e singur, fără familie. Povestea continuă să prindă contur şi Josh începe să o cunoască mai mult, dar tot e prea puţin, până la sfârşitul romanului, unde  puzzel-ul devine  completat şi toata lumea începe să-şi dea seama de ce Nastya a ales să fie aşa.

     Noapte te uiţi de atâtea ori la lună fără să ştii că sus acolo e Mare Tranquillitatis, Marea Liniştii,  un loc care te îngite şi te acceptă, orice-ar fi. Cartea asta îţi trezeşte atâtea emoţii, de la frică la speranţă. Nastya e ca un fulg de zăpadă, îi ia mult timp să ajungă pe pământ şi  riscă să fie acoperită de alţi fulgi. Relaţia dintre ea şi Josh stă să explodeze cu fiecare pagină, mai ales din cauza Nastyei care e din ce în ce mai rece. E adevărat că tăcerea spune multe, mai ales că protagonista noastră e orbită de trecut şi convinsă că nu mai are nicio şansă să fie normală. Mare Tranquillitatis e una dintre cele mai bune cărţi citite anul acesta şi nu numai datorită poveştii, ci şi datorită talentului autoarei care reuşeşte să ocolească structura normală şi să vină cu ceva original şi nou.


Citateee:
"Dac-am avea un telescop, aş putea să-ţi arăt Marea Liniştii, Mare Tranquillitatis, adaugă ea, arătându-mi spre cer. Vezi? Acolo sus, pe lună. Dar nu poţi să-ţi dai bine seama de aici.
-De-asta ai tu imaginea cu luna în camera ta? o întreb
...
-... O țin acolo ca să-mi aducă aminte că e o vrăjeală. Mi s-a părut, după nume, un loc minunat, pașnic. Ca unul în care-ai vrea să te duci după ce mori. Liniște și apă pretutindeni. Un loc care să te înghită şi să te accepte, orice-ar fi." - pag. 242 


Melodie:

Notă:
Previzualizaţi

Comandă cartea aici!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu