Recenzie Patimi de Sucub de Richelle Mead

   
    După ce Georgina şi Seth s-au despărţit la sfârşitul volumului 3, am început imediat continuarea. Volumul acesta mi se pare atât cel mai original, cât şi cel mai amuzant. Îmi place că Mead a readus aerul de romn mai poliţist în Patimi de Sucub, la fel ca şi în primul volum.

   De data asta, o avem pe Georgina obilgată să părăească Seattle-ul şi să meargă în Vancouver pentru a urmări activitatea unei secte, Aramta Întunericului. Deşi Georgina e oricum confuz, apare o răsturnare de situaţie. Jerome, demonul responsabil de Seattle, dispare. Asta îneamnă că orice nemuritor care era "sub aripa" lui Jerome, rămâne fără puteri. Singuri fericiţi sunt vampirii Peter şi Cody, care mi s-au părut şi cei ai amuzanţi. Singura persoana care se implică şi e interesat de căutarea lui Jerome, e Georgina, care caută în sus şi în jos indicii care ar putea să o  ajute. În final, ea reuşeşte să-l găsească pe Jerome care a fost invocat de un muritor ajutat de un nemuritor.
   Richelle Mead îşi pune din nou amprenta, lăsându-te să crezi ce vrei tu despre cei răi, când defapt sunt cine te aşteptai mai puţin sau chiar deloc. Apar personaje la care nu te aşteptai sa le vezi, răsturnări multe de situaţii, încurcături dar şi momente amuzante şi romantice. Deşi o Richelle Mead e na dintre autoarele mele preferate, totuşi am descopperit un minus. Ştiu că am mai spus că urăsc finalurile deschise, dar  mi-am dat seama acum că ele sunt importante şi ele te fac să vrei volumele următoare. Totuşi Richelle evită aceste finaluri, ceea ce nu ma deranjează neapărat, dar ar fi adus un mare plus cărţii şi ar fi făcut-o mult mai interesantă.

Citateeee:

"-O pisică tărcată. Cu pete roşcate şi maro.....

-Eu nu am abonament la revista Cat Fancy. Şi nu pot să cred că ţii minte lucruri precum specia de pisică şi muzica de fundal." - pag. 341

Melodie:

Notă:

Comandă cartea aici!