Blogroll

marți, 11 martie 2014

Top 10 carti care m-au facut sa plang

Am văzut idea pe youtube zilele trecute și mi s-a părut super, așa că m-am gândit să o încerc și eu.Am să pun aici toate cărțile la care am plâns, indiferent de când le-am citit sau dacă îmi mai plac acum sau nu.O să încerc să le aranjez în funcție de cât de mult am plâns la ele, dar având în vedere că pe unele l-am citit acum mult timp, nu știu cât de mult o să îmi iasă.De asemenea am ales numai cărțile care m-au făcut să plâng cu adevărat, nu doar o lacrimă sau două sau aveam ochii umezi...





10.Lună nouă
Îmi amintesc că am citit prima oară cartea asta în clasa a șasea, când febra Twilight era în plină explozie, și îmi amintesc că am plâns atât de mult, mai ales la sfârșit când Bella și Edward se reunesc....Probabil că acum dacă aș reciti cartea aș fi meah, dar atunci am plâns zdravăn.








9.Gazda
Tot în zona Stephenie Meyer, Gazda m-a făcut să plâng puțin mai mult decât ar fi trebuit.Nu pot să îmi explic de ce...






8.Allegiant
Motivul pentru care cartea asta e atât de jos pe lista mea e pentru că am fost mult prea în șoc pentru a plânge.Încă așteptam un plot twist, ceva, așteptam să fie totu ok....și evident că am început să plâng când mi-am dat seama că nu o să se întâmple nimic, așa era finalul și când am realizat asta eram într-un maxi taxi, în drum spre pregătire.Noroc că a fost profa drăguță și m-a lăsat să plâng vreo 10 minute să mă calmez.






7.Fericirea începe astăzi
Destul de surprinzător, având în vedere că ”Fericirea începe azi” nu este cartea mea New Adult preferată (locul ăla e rezervat pentru ”Pe Strada Dublin”), dar am plâns la cartea asta aproximativ 100 de pagini fără întrerupere.Abby si Travis au scos ce e mai bun din mine cu toată drama lor.






6.Harry Potter și talismanele morții
Nu cred că are rost să explic lacrimile pe care le-am vărsat când am realizat că am citit ultima pagină din Harry Potter.Cred ca toată lumea a trecut prin asta...iar pentru cineva de clasa a 5-a e destul de traumatic.








5.Singur pe lume
Am citit cartea astea când eram într-un tren, deci am avut nevoie de toată puterea ca să nu izbucnesc într-un plâns isteric în anumite momente.Incercarea mea a fost destul de inutilă, am plâns atât de mult încât sunt sigură că toată lumea credea că am pățit ceva grav sau că a murit cineva din familia mea....







4.Hoțul de cărți
Cartea asta are un mod ciudat de a da spoilere în mijlocul cărții, spoilere pe care eu nu le-am crezut până la final, și poate din cauza asta am plâns atât de mult când am terminat-o.Nu ai cum să nu te atașezi de personaje, mai ales de Hans si Rudy, iar povestea lui Max și modul în care ea a fost dusă la final mi-a mai adus o serie de lacrimi.









3.Sub aceiași stea
De la jumătatea cărții am început să plâng, mai întâi cu lacrimi răzlețe, ca într-un final să plâng la modul cel mai serios în ultimele 70 de pagini.Povestea în sine, dar și modul în care John Green o prezintă, te captivează și îți storc lacrimi.Și având în vedere tendința mea de a plânge mai mult la filme, presimt că o să plec de la filmul ”Sub aceiași stea” cu o durere de cap imensă de la atâta plâns...







2.Spulberă-mă

Îmi amintesc că am citit cartea asta exact de ziua mea și toată lumea mă suna să îmi ureze ”La multi ani” și eu îi speriam pe toți pentru că răspundeam plângând.Toata povestea Juliettei m-a emoționat extrem de mult și bunătatea ei constantă, în ciuda faptului că toți o tratau ca pe un animal, m-au atins profund.






1.Clockwork princess
Cartea asta m-a distrus emoțional.Dacă până acum cărțile de mai sus m-au făcut să plâng mai mult sau mai puțin serios, ”Clockwork Princess” este singura carte pe care am citit-o care m-a făcut să plâng în hohote.Serios, am plâns atât de tare că mi-am trezit părinții din somn.Făcând abstracție de mijlocul cărții, unde am fost prea șocată ca să am o reacție, ultimele capitole, dar mai ales epilogul, m-au distrus.Țin minte că era 11 noaptea și eu plângeam ca o nebună și a doua zi când i-am explicat unei colege despre ce e vorba în serie am început să plâng din nou, gândindu-mă la final.Este mult prea emoționant, mai ales că m-am numărat printrei cei care au așteptat lansarea cărții, nu au zburat prin serie cap-coada, deci legătura cu personajele a fost una mai puternică decât în cazul celor care citesc seria acum, când toate cărțile sunt lansate.

2 comentarii:

  1. Deci clar nu putea sa lipseasca CP din acest top! Cand am inceput sa citesc seria TID am zis ca o sa fie o porcarie! Sincer nu prea m`a impresionat cu nimic cam jumatate de carte... dupa careee... nici nu mai are rost sa mai zic, nu? Abia astept sa fie tradusa si la noi :(
    Momentan citesc CoFA si nu pot sa cred ca eu aveam CoB in biblioteca mea de 3-4 ani si nu o citisem pana in decembrie 2013! Am citit primele 3 capitole cred ca de vreo 4 ori si mereu ma plictiseam si luam alta carte sa citesc. Cei drept TMI nu e asa de grozava cum e TID!
    Si cand am auzit ca va avea o continuare plangeam (din cauza ca terminasem HG de citit) si radeam de fericire in acelasi timp :))
    Tot ce sper e sa traduca mai repede volumele ramase :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sincer, eu cand am citit prima oara CoB nici nu l-am terminat :)) si acum nu am cuvinte sa spun cat de mult ii iubesc cartile.TID e categoric o sursa constanta de emotie si lacrimi pentru mine, m-am atasat extrem de mult de personaje :( iar de continuare nu mai zic, as vrea sa dau timpul inainte ca sa pot sa pun deja mana pe TLH

      Ștergere