Apărută în anul 2011 la editura Leda, romanul este vol. 2 din seria Georgina Kincaid.
După ce m-am topit după primul volum, Richelle Mead continuă să mă uimească. Deşi cam urăsc finalurile deschise, acesta mi-a plăcut şi debea aştept să citesc volumul 3. Cel mai mult m-a impresionat complexitatea cărţii, deşi a fost umpic mai scurtă decât vol. 1, a fost MULT mai palpitantă şi interesantă.
În primele pagini, Mead ne-o descrie pe Georgina premiată ca dovedind a fi de o "mare pricepere în arta seducţiei". Acţiunea se bazează mai mult pe noul membru al formaţiei lui Doug, Alec şi pe Dana, un fel de şefă a bârfelor, pe care Bastien, un fost incub(sucub masculin) amic de al Georginei, încearcă să o aducă în patul lui, ca mai târziu să îşi recapete "faima" printre nemuritori după ce şi-a pierdut-o din greşală. Cât timp Bastien tot încearcă să o cucerească pe Dana şi relaţia dintre Georgina şi Seth devine tot mai aprinsă, formaţia lui Doug se bucură din ce în ce mai mult de succes. În final ne dăm seama să asta se datorează lui Alec care le dă tuturor membrilor formaţiei un drog care defapt e ambrozia adică hrana zeilor. Georgina îl păcăleşte pe Alec să o ducă la "sursă" aşa că Alec o duce la cel care îi dădea drogul, un nemuritor. În final Georgina îl "omoară" pe nemuritor şi la sfârşitul cărţii ea ia puţină ambroziă.
Finalul, după cum v-am spus, mi-a plăcut pentru că deşi e unul rău şi ştiu că Georgina o să mai administreze drogul, a ajutat-o şi chiar m-a făcut foarte curios de ce o să se întâmple în continoare. Din carte cred că am învăţat că oricine moare... deaia am ales melodia respectivă. Cartea e şi mult mai interesantă decât prima dar şi mult mai amuzantă.
Am găsit un citat amuzant spus de Jerome( un nemuritor, şef pe un anumit teritoriu)
"-Mă doare-n bască" - pag. 259
Puneţi mâna pe seria Georgina Kincaid şi citiţi-o că nu o să regretaţi.
O puteţi comanda de pe leda, libris, elefant.
Melodie:
Notă:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu