„Eu iubesc cărţile şi de mult timp mă gândesc la modul în care acestea (dar şi filmele) ne pot influenţa vieţile. Am plecat de la idea de bază conform căreia cititul ne ajută să îi înţelegem mai bine pe ceilalţi”, a explicat Matthijs Bal, de la Universitatea din Amsterdam.
Pentru a înţelege cum cititul are impact asupra empatiei, Bal i-a rugat pe subiecţii implicaţi în studiu să participe la două experimente. În unul dintre acestea, 36 de studenţi au citit fie „Cei şase Napoleoni”una dintre cele 56 de poveşti scurte cu Sherlock Holmes ale lui Sir Arthur Conan Doyle, fie un articol dintr-un ziar ce avea cu subiect revoltele din Libya sau dezastrul nuclear din Japonia. În cel de-al doilea experiment, 50 de subiecţi au fost rugaţi să citească un extras din cartea lui Jose Saramago, „Eseu despre orbire”, timp ce alţi 47 de subiecţi au citit articole despre revoltele din Grecia şi despre Ziua Libertăţii în Olanda. Potrivit lui Matthijs Bal, pentru pasajele de ficţiune au fost alese întâmplările care să captiveze rapid cititorii.
După ce participanţii la studiu au terminat de citit , Bal i-a măsurat fiecărui individ nivelul de implicare emoţională în povestea pe care tocmai o citise. De asemenea, cercetătorii le-au măsurat empatia înainte şi după ce au citit textele şi chiar şi după o săptămână de la lecturare.
Oamenii care s-au „rătăcit” în poveştile de ficţiune erau mai empatici decât cei care deşi citiseră aceleaşi pasaje nu se implicaseră în lectură şi chiar şi decât indivizii care citiseră articole din ziare.
„Atunci când ne pierdem într-o carte, ne aflăm într-o altă lume în care putem experimente liber sentimentele şi gândurile personajului de parcă ar fi ale noastre. Astfel putem învăţa cum gândesc şi ce simt alţi oameni. Asta se poate transfera în viaţa reală în aşa fel încât, după ce citim o carte şi ne implicăm într-o poveste să putem să îi înţelegem mai bine pe alţii”, a declarat Bal.
Deşi pare că şi poveştile reale, precum cele citite din ziare, ar putea trezi empatia, Bal susţine că lucrurile nu stau chiar aşa. El consideră că poveştile reale îi fac pe oameni să se simtă vinovaţi şi obligaţi să încerce să ajute.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu