Recenzie Elixirul Vieţii

Cartea a fost publicată de editura Leda în anul 2012 şi o puteţi comanda de pe
elefant.ro.Elixirul vieţii este primul volum din „Ucenicia lui Viktor Frankenstein”.
Dacă nu ştiţi despre carte nimic, începutul sigur vă face curioşi. Cartea începe
cu o luptă dintre cei doi fraţi gemeni Viktor şi Konrad împotriva unui monstru care era
verişoara lor îndepărtată Elisabeth. Dar toate par a fi doar o piesă de teatru. După ce piesa
se sfârşeşte, cei, trei descoperă o bibliotecă secretă. În aceasta, personajele noastre găsesc
cărţi foarte vechi de alchimie(alchimie era interzisă, considerându-se vrăjitorie).Îmi place
că Oppel a intrat direct în acţiune, nu a început cu descrieri.
Acţiunea propriu-zisă începe când Konrad se îmbolnăveşte iar doctorii care sunt
chemaţi să-l examineze nu reuşesc să îl vindece. Viktor speriat găseşte într-o carte din
Biblioteca Întunecată o reţetă pentru Elixirul Vieţii, care avea să-l vindece pe fratele
său geamăn. El împreună cu Elisabeth şi cu un prieten foarte bun, Henri, găsesc un fost
alchimist(Polidori) care să-i ajute să facă elixirul. Pentru a prepara subsanţa magică aveau
nevoie de doar trei incrediente, 2 dintre ele fiind foarte greu de procurat, aceştia şi-au
riscat vieţiile găsindu-le. Însă al treilea incredient era uşor de găsit dar cu consecinţe pe
viaţă.
După ce elixirul e preparat, Polidori, care era aliatul lor, se dovedeşte a fi
personajul cel rău ( nu mi-aş fi dat seama niciodată ) care aproape că a reuşit să fure
elixirul. Dar aceştia scapă de Polidori şi duc elixirul la Konrad care era în pat, foarte
bolnav. Viktor îi dă să bea elixirul, iar în zilele următoare Konrad se simte mai bine.
Acum finalul care m-a umilit... Citez prima propoziţie din ultimul capitol „A
murit în somn.”( cartea e scrisă din perspectiva lui Viktor).Şi citeam în continuare şi
aşteptam să văd că visează şi se trezeşte. Dar până la urmă mi-am dat seama că nu era un
vis dar nu voiam să accept asta.
Vă recomand din toată inima cartea, dar la final, când o să închideţi cartea, o
să fiţi ca şi mine, o să vă gândiţi ce să scrieţi în mail-ul pentru Editura Leda să publice
continuarea mai repede.
Mi-a plăcut, în primul rând, că fiecare capitol avea nume şi că e o lectură care te
ţine cu inima în dinţi nu te plictiseşte cu lungiiiiiiii descrieri.
Din carte am învăţat că nu tot timpul o să reuşeşti în viaţă, că eşecul e ceva
omenesc, nu e de condamnat. Şi că tot timpul trebuie să lupţi pentru ceea ce iubeşti, fără
să te gândeşti numai la tine.


Citate:
„-De acum înaine, vin cu voi oriunde ne duce călătoria – chiar şi la porţile
Iadului!” – pag 301
„-Există cunoaştere şi există credintă, a spus Elisabeth. Sunt două lucruri diferite.
Cunoaşterea are nevoie de fapte. Credinţa are nevoie de crezare. Dacă ar exista dovezi ale
existenţei lui Dumnezeu, atunci n-ar fi credinţă, nu crezi?”

Notă - îmi place