Blogroll

miercuri, 9 ianuarie 2013

RIOT! books (4)



Recenzie Tăcere de Becca Fitzpatrick



   După ce am terminat Crescendo şi am citit finalul de dat pumni, am vrut neapărat să citesc şi Tăcere cât mai repede! Nu pot să spun că e cea mai tare carte pentru că m-am enervat prea mult, dar pot să spun ca Becca Fitzpartrick e una dintre autoarele care poate să te lase în suspans foarte uşor. Am ales să pun coperta originală din motive personale:)).
   Începutul e foarte foarte ciudat. Nora se trezeşte într-un cimitir şi află că a fost răpită timp de 3 luni, dar ea nu îşi mai amintea nimic din ultimele 5 luni(de când l-a întâlnit pe Patch). Ea află că mama ei a început să se întâlnească cu Hank Miller, tatăl lui Marcie, duşmanca lui Nora de când erau mici. Cartea urmăreşte încercările lui Nora de a-şi aduce aminte ultimele 5 luni din viaţă. Ea îi întâlneşte pe Scott şi pe Jev, află că Miller e defapt un nefilim care încearcă să-şi creeze o armată de nefilimi ca să se răscoale împotriva îngerilor căzuţi. Hank moare înainte să pună Nora un jurământ prin care trebuia să conducă ea armata lui Hank, în cazul în care moare.
   Dacă vă întrebaţi de Patch, da apare în carte. Mi s-a părut că Tăcere face doar trecerea la ce urmează să se întâmple în următorul volum(care sper că e ultimul, nu mai înţeleg dacă o să apară Encore, vol5, sper că nu). Chiar nu ştiu ce urmează să se întâmple pentru că e prea imprevizibilă seria.
Debea aştept filmul.


Citateeee:
"-...Am fost la spital toată ziua ieri, dar nu m-au lăsat să te văd. Am tâşnit pe lângă paznici, dar au anunţat un cod nouăzeci şi nouă şi m-au fugărit. M-au excortat afară cu cătuşe, iar când zic excortat mă refer la înghionteli şi vorbe urâte aruncate în amblele părţi. Din punctul meu de vedere, singurul infractor aici e mama ta. Fără vizitatori?Sunt cea mai bună prietenă a ta sau nu s-a prins de asta în ultimii unsprezece ani? Data viitoare când trec pe la tine, o să sar cu gura pe femeia aia."-pag 35 Vee către Nora:)))))))

Notă:
Previzualizaţi


Chiar că:))

luni, 7 ianuarie 2013

Hope so..

Recenzie Prinţul Mecanic de Cassandra Clareaa


 
   Recunosc că am terminat-o destul de greu, dar nu am vrut să aştept încă 1000 ani până apare vol. 3. Puţin m-au derajat detaliile care în unele locuri au fost în plus, dar compensează ce urmează să se întâmple.
   Pe scut, în carte, lumea îl caută pe Mortmain, Will îi spune lui Magnus despre blestemul său şi îl roagă să îl ajute să găsească demonul care l-a blestemat când era mic şi Jessamine îi tradează pe cei de la Institut şi se aliază cu fratele Tessei, Nathaniel cu care e hotărâtă să-şi petreacă viaţa, dar Tessa cu ajutorul puterii ei, îţi schimbă înfăţişarea precum a Jessminei şi petrece o seară cu fratele ei şi recunoaşte din prima minciună din vorbele lui dar când îi spune lui Jassmine că el o foloseşte, aceasta nu crede. La finalul cărţii,Nath moare şi *aici nu prea am înteles dar cred că* aflăm că e bun.
    Mi-a plăcut faptul că romanul includea la sfârşit şi Dedicaţia lui Will pentru Tessa pe un exemplar din Poveste despre două orase de Charles Dickens, o epistolă scrisă de Wiill pentru familia lui, la împlinirea vârstei de 17 ani, dar pe care nu o va expedia niciodată şi o scurtă relatare a primei întâlniri dintre Jem şi Tessa. Tot ce mai avem de făcut acuma e să aşteptam...
Citatee:
"-Priveşte cu atenţie, fiul meu, spuse bărbatul cu pielea verde, căci într-o zi voi conduce un regat mecanic de astfel de creaturi, iar tu vei fi prinţul lui; te voi numi Prinţul mecanic."-pag 133
                                                                        
                                                                                     Notă:
Previzualizaţi