Astăzi mi-a venit o idee despre ce să scriu pe blog, care, aparent, ma bântuia de mult timp.
De ce artiștii scot piese atât de bune pentru diferite soundtrackuri? Poate câțiva dintre voi vă amintiți că nu am lucruri preferate, nici carte, nici piesa, nici film, etc. (Excepție: Paramore), dar sunt câteva piese de pe diferite soundtrack-uri care mi se par prea geniale ca să nu le compar.
1. Una dintre piesele mele de ”suflet” este coverul lui Lorde, Everybody wants to rule the world. O ador pe Lorde, îi știu toate piesele, le ascult non stop, dar totuși Everybody wants to rule the world mi se pare că are tot ce trebuie și nu cred că s-a întâmplat vreodată să urmeze în playlistul meu și să îi dau next. Inițial a apărut pe soundtrack-ul filmului Catching fire, dar, între timp, a apărut pe mai multe soundtrack-uri (pentru că e prea genială).
Și să nu uităm de Yellow Flicker Beat și de Ladder song de pe coloana sonoră a filmului Mockingjay part. 1!
2. Florence + The Machine este genul de trupă/artistă care, atunci când scoate ceva nou, nu pot să fac altceva decât să îi admir opera de artă. Pe lângă cele trei albume, FATM a contribuit la multe soundtrack-uri, printre care și la soundtrack-ul filmului Snow White and the Huntsman cu piesa Breath of Life. Cred că aș putea să nu mai mănânc o săptămână, în care să ascult doar piesa asta și să nu simt vreo diferență. Recomand să ascultați piesa la volum ridicat, ca să nu pierdeți nimic.
Pe lângă Snow White and The Huntsman, Florence + The Machine are piese și pe coloana sonoră a filmelor Marele Gatsby, Eclipse și altele și m-aș șimți prost să nu laud și piesa Over the love, care mă face să simt că am inima frântă deși nu am fost într-o relație.
3. Dacă tot suntem la Marele Gatsby, nu pot să trec peste Lana del Rey și piesa ei Young and Beautiful. Dar, personal, îmi place mai mult Once upon a dream, de pe coloana sonoră a filmului Maleficent. Dacă am cea mai proastă zi și îmi pun piesa la căști, pentru trei minute uit de tot.
4. Lady GaGa nu e genul meu, dar am admirat-o tot timpul pentru că nu vrea să pară altcineva și pentru că luptă pentru lucrurile în care crede. Însă, recent, aceasta a scos piesa Till It Happens To You, de pe soundtrack-ul filmului The Hunting Ground, care a atins un subiect sensibil. Piesa pe mine m-a impresionat și cred că ni se potrivește tuturor într-un fel sau altul și ar trebui să fie o învățătură de minte pentru toți cei care nu te ascultă și râd pe la spatele tău.
5. Nici Ellie Goulding nu exact stilul meu, dar o ascult uneori. Însă, piesa din Skins (Fire), serialul pe care l-am iubit acum mult timp și încă o fac, mă face șă vreau să fac mai multe cu viața mea. Când ascult You, My Everything îmi vine instantaneu să dansez și să ies din casă.
6. Ultimii, dar nu cei din urmă, Paramore. Majoritatea persoanelor au auzit de ei datorită piesei Decode, din Twilight. Însă, nu sunt cel mai mare fan al acelei piese, dar, de pe același soundtrack, I Caught Myself este și va rămâne una dintre cele mai bune piese pe care o au.
24 octombrie? Cu părere de rău (și cu rușinea care îmi stă în gât) vă anunț că am uitat de aniversarea blogului de anul acesta. În ultimul timp l-am cam neglijat, dar, începând de mâine, o să revenim în forță, așa că stați cu ochii în patru pentru surprize!
În luna septembrie am primit un pachet de acasă în care se aflau și două cărți. Regina Adevărată (recenzie aici) și Nume de cod: Verity. Luna aceasta a fost cam înceată pentru că pachetul a fost plin cu lucruri pe care le-am lăsat acasă pentru că nu mi-au încăput în bagaj și am insistat să strecoare și două cărți. Sper ca în curând să fie mai multe!
Trecerea, un cataclism
misterios, a făcut să piară cea mai mare parte a umanităţii, alături de
tehnologia ultramodernă. Regresând în epoca feudală, dar aflându-se totodată
undeva în viitor, supraviețuitorii o iau de la capăt pe un teritoriu nou, numit
Tearling: un ținut sărăcit, prădat de propriii săi nobili şi de regatul
Mortmesne, condus de Regina Roşie. Singura speranţă a poporului îngenuncheat
este moştenitoarea tronului, Kelsea Raleigh, o fată de 19 ani care nu cunoaşte
decât lumea cărţilor şi, mai ales, istoria omenirii de dinainte de Trecere. Călătoria
viitoarei regine este începutul unei iniţieri dure, pe parcursul căreia
înfruntă moartea sub diferite chipuri și îşi descoperă darul clarviziunii.
O lume fantastică şi
înfricoşătoare, ce aminteşte de Jocurile Foamei!
Ca orice om normal, când am auzit că Emma Watson ar putea să joace în adaptarea romanului Regina Adevărată, am ținut neapărat să pun mâna pe carte și să o citesc! Și a fost o aventură în adevăratul sens al cuvântului. Dar până să vorbesc despre conținut, vreau să vorbesc despre ediția în română și despre copertă, care mi se pare mult mai bună decât cea originală! So, take that America!
Romanul ne descrie o nouă lume unde pericolele pândesc la orice colț, o lume pe care nu o înțeleg.
Kelsea, moștenitoarea tronului ținutului Tearling, trăiește într-o pădure împreună cu un cuplu de bătrâni, care o pregătesc să devină regină, departe de regat. Dar când vine ziua în care trebuie să urce la tron, cei 19 ani de lecții despre cum să fii o regină nu dau roade. Aceasta este dusă în ținutul Tearling, unde este foarte conștientă că unchiul său, Regentul, face tot ce e posibil să o omoare și ea îi dă o lună în care să părăsească cetatea. Sincer, eu nu așa aș reacționa.Kelsea este pusă să conducă un ținuat care de abia mai respiră, după ce mama ei l-a înecat.
Adevărul e că nu mă prea pot pronunța în fața acestei cărți. În primul rând, cât timp citeam cartea, mi-am dat seama că nu mai pot să citesc fanasy sau orice altă ficține pe care ”nu o pot vedea pe stradă”. M-am chinuit două săptămâni să o citesc, dar măcar mi-am dat seama care e problema.
Pe de altă parte, totul e atât de nou, tipic primului volum dintr-o serie. Am mai citit multe cărți de acest gen, dar nu am întâlnit până acum un regat în care regina să nu poată să facă ceva bun pentru ținutul ei. Cel puțin, impresia asta mi-a lăsat-o romanul.
Însă, mi-au plăcut personajele și cum au fost construite. La fel ca restul cititorilor, Buzduganul a fost personajul meu preferat pentru că dădea o nuanță diferită romanului.
Sunt foarte curios ce o să se întâmple în continuare, dar o să iau o pauză de la genul acesta de romane pentru câtva timp. Poate până atunci o să fie publicate toate și o nu o să trebuiască să aștept pentru o continuare.
Nu în ultimul rând, mulțumesc editurii Trei pentru exemplar. Recomand cartea în special iubitorilor seriei Jocurile foamei, Grisha și nu numai!
Și mă întorc! Am luat o pauză (neanunțată) de la blog din mai multe motive, dar toate se învârt în jurul faptului că eu am plecat din România la facultate. Acuma pot sa spun că m-am acomodat și pot să mă întorc la blog.
Din păcate, multe companii aeriene (defapt toate) nu permit călătorilor să își pună un număr nelimitat de cărți. Așa că a trebuit să îmi aleg o singură carte pe care să o îndes în bagaj.
Am ales I"ll give you the sun de Jandy Nelson pentru că se numără printre cărțile care mi-au plăcut foarte mult, e în engleză și pentru că o am într-o ediție mai specială.
Deci biblioteca mea constă într-o carte, dar, am făcut un târg cu mama mea ca de fiecare dată când îmi trimite un pachet să pună și două sau trei cărți. Pe lângă ce o să-mi cumpăr.
M-am gândit să postez lunar câte o poză cu evoluția bibliotecii mele. Să sperăm că o să crească repede!
*Jumble thoughts este o noua rubrica pe care o incepem la Riot!books in care va prezentam gandurile noastre despre o carte imediat dupa terminarea ei, "calde", nefiltrate*
Cu totii stim cat de traumatizant a fost Experiment.Atunci cand am terminat Experiment eram intr-un mijloc de transport public si cand am ajuns la destinatie (pregatirea la chimie) am inceput sa plang, speriindu-mi profesoara si colegii.Desi am fost puternic marcata de Experiment, unul dintre lucrurile care nu mi-au placut a fost decizia de a scrie cartea atat din perspectiva lui Tris cat si a lui Four.Vocile lor erau aceleasi, daca puneam cartea jos si reveneam asupra ei nu stiam daca citesc din perspectiva lui Tris sau a lui Four.
Antologia Four este ceea ce speram ca Experiment sa fie.Aici Four are o voce puternica, distincta.Nu l-as fi confundat cu Tris.Cele patru povesti te tin in priza, sunt pline de actiune, dar si amuzante.Nu imi amintesc in detaliu seria Divergent asa ca pot gresi, dar stiu ca emana un sentiment de seriozitate. Nu imi amintesc multe glume sau scene amuzante, dar in Four umorul este impletit in actiune cu mare finete.
Maturizarea lui Four se face in 200 de pagini si este mult mai spectaculoasa decat schimbarile unor personaje chiar si dupa 5-6 volume.
Chiar daca unele detalii ale povestii erau cunoscute de cei care citisera seria Divergent (slujba lui Four, moartea lui Amar, experimentele Eruditilor) Veronica Roth reuseste cumva sa te surprinda si chiar sa creeze intorsaturi de situatie.
Personal, nu recomand sa citit Four ca un prequel pentru Divergent, desi povestile au loc inainte de actiunea seriei.Lumea nu este prezentata ca pentru cineva nefamiliarizat cu seria, are sens, dar nu suficient incat sa lamureasca un nou cititor.Este perfecta totusi pentru cineva care vrea sa reviziteze lumea Divergent, dar fara sa sufere *can't tell why because spoilers*
Fiind un mare fan al primului volum, abia am așteptat să termin cu bacul și să mă pun pe treabă. La început am fost puțin bulversat pentru că nu mai prea țineam minte ce s-a întâmplat în Jumătatea Rea, însă mi-am amintit pe parcurs. Rămân de părere că Sally Green e o autoare ciudată. Într-un sens bun. Personal, nu am mai întâlnit pe nimeni care să scrie cum scrie ea și nu ma refer la universul creat/ idei.
***SPOILER!***
Te trezești și nu știi unde ești. Te ascunzi de Vânători și încerci să supraviețuiești. Te gândești la lucruri bune, la amintiri și la persoane. Îți descoperi unul dintre Daruri, însă nu știi cum să-l controlezi. Cum să controlezi bestia din tine. Astepți în locul stabilit de tine și de Gabriel. Aștepți acolo în speranța că o să se întoarcă, însă înăuntrul tău realizezi că nu se mai întoarce. Până când îl întâlnești pe Nesbitt care îți zice că știe unde e Gabriel. Încă nu-l omori. Așa o cunoști pe Van, care l-a salvat pe Gabriel, pe care-l iubești. Dar nu cum o iubești pe Annalise. Van îți prezintă ideea Alianței care își porpune să ia jos curentul sistem de conducere al vrăjitorilor, care omoară vrăjitori nevinovați, și să restabilească echilibrul inițial dintre Vrăjitorii Albi și Vrăjitorii Negrii. Accepți doar dacă te ajută să o găsești pe Annalise. Știi că e ținută de Mercury, o Vrăjitoare Neagră extrem de periculoasă, dar în final, reușiți să o găsiți. Și Darul tău vă salvează. Acum trebuie să te ții de promisiune. Conducătorii Alianței îți propun să dai de cel mai periculos Vrăjitor Negru, pentur a avea mai multe șanse de a câștiga, Marcus. Tatăl tău. Îl găsești și petreci câteva zile cu el, în care înveți să îți folosești darul. Împreună mergeți la Alianță și începeți războiul.
******
Am savurat cartea asta în câteva zile și m-am bucurat de fiecare pagină. Nu știu dacă e ceva doar cu mine, dar ador seria.
Volumul urmărește efectele produse de primului volum și ne pregătește pentru final. Dacă la început nu știam pe ce lume, la final mi-a fost greu să mă despart de personaje.
Am înțeles și eu ce reprezintă coperta și vă invit să citiți cartea pentru a a afla semnificația.
Legat de personaje, Annalise mi se pare suspectă, foarte suspectă și mă aștept la o lovitură sub centură din partea ei în al ulimul volum.
Nathan e un personaj care a trecut prin prea multe și mai are de înfruntat de două ori mai mult. Încearcă să găsească mereu cea mai bună cale și nu se lasă dus de furie. Mult mai matur fața de volumul anterior, găsim un personaj care a suferit și încearcă să-și găsească viitorul.
Jumătatea Sălbatică ne pregătește de ce e mai rău. Am o presimțire că următorul volum, Half Lost, o să doară.
Acum că am scăpat de bacalaureat, a venit vremea să sărbătorim!
Pentru că ne-am săturat de Ion și de Moromeții ne-am gândit să vă întrebăm ce cărți ați vrea să studiați la școală.
Pentru a câștiga pachetul de cărți format din Four de Veronica Roth, Regina adevărată de Erika Johansen, Vocea pumnalului de Patrick Ness și Tuturor băieților pe care i-am iubit de Jenny Han lăsați un comentariu cu:
- patru cărți pe care ați vrea să le studiați la școală, și de ce ar trebui studiate(ce v-a învățat pe voi cartea etc...)